Jingle bells, jingle bells, jingles in YOUR HEAD

Of. Nu sunt un om cu probleme. Am o viata minunata. Desi e relativ incurcata, dupa ce o descurc e frumoasa. Totusi...odata cu Craciunul...odata cu prima ninsoare...de ce devin oamenii prea sensibili? Si de ce ne gandim mai mult la vremurile trecute decat la prezent? Gen ,,Ah, ok, ne vedem azi la patinoar la 3, nustiu ce facem pana la 7, da sicer nu-mi pasa, vedem noi. Vai, dar, apropo...MAI TII MINTE..." nu continui pentru ca nu stiu cine citeste acest post. :P
M-am gandit sa nu scriu totul ca si cand ar fi un FACT pentru toata lumea, dar daca scriu numai despre parerea mea, e cam narcisist. Si e ultimul lucru pe care il vreau.
Asa ca, se continua in urmatorul mod: Si iata unii oameni, cu mine inclus, ca se trezesc uitandu-se in gol pe geam, numarand cate un fulg si gandindu-se la vreo/vreun print/printesa care iti intra in cap fara sa vrei, si iti introduce ganduri absolut ciudate ca: ,,Ce mult s-a schimbat totul intr-un an...anul trecut cand vedeam asta ma gandeam la X si nici prin minte nu imi trecea ca va fi acum Y prin viata mea vreun pic'' Si incepi comparatii, chestii, melancolii...Asta desigur, daca nu ai negat toate simtomele de mai sus, m-ai facut pe mine un om ciudat si esti foarte fericit(a) la momentul actual cu un Z, fara sa-ti mai treaca alte ,,litere'' prin cap. Mail me your secret... :P